recipient

română

Etimologie

Din franceză récipient < latină recipiens, recipientis.

Pronunție

  • AFI: /re.ʧi.pi'ent/


Substantiv


Declinarea substantivului
recipient
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ recipient recipiente
Articulat recipientul recipientele
Genitiv-Dativ recipientului recipientelor
Vocativ recipientule recipientelor
  1. vas destinat pentru păstrarea și transportarea unui lichid, a unui gaz sau a unui material solid sub formă de granule sau de pulbere.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.