circula

română

Etimologie

Din franceză circuler < latină circulari.

Pronunție

  • AFI: /ʧiɾ.kuˈla/


Verb


Conjugarea verbului
circula
Infinitiv a circula
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
circul
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să circule
Participiu circulat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a fi în mișcare, a se deplasa; a umbla.
    O arteră pe care circulă multe vehicule.
    Circul singur, neînsoțit.
  2. (despre vehicule) a se deplasa regulat, organizat (pe un traseu anumit și la anumite ore).
  3. (despre lichide, gaze) a fi în mișcare neîntreruptă (revenind mereu la punctul de plecare).
    Sângele circulă prin vene.
  4. (despre idei, știri, zvonuri etc.) a se transmite de la unul la altul, a se răspândi.
  5. a întrebuința în mod curent; a avea valoare.
    Moneda aceasta nu mai circulă.
    Aceste cuvinte circulă în mod curent.

Sinonime

Cuvinte derivate

Paronime


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.