circ

română

Etimologie

Din franceză cirque < latină circus.

Pronunție

  • AFI: /ʧirk/


Substantiv


Declinarea substantivului
circ
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ circ circuri
Articulat circul circurile
Genitiv-Dativ circului circurilor
Vocativ circule circurilor
  1. gen de spectacol care cuprinde numere de gimnastică de acrobație, prezentare de animale dresate, momente comice bufe etc.; ansamblu artistic care organizează astfel de spectacole.
  2. construcție de formă rotundă, cu locurile pentru spectatori așezate în amfiteatru și având la mijloc o arenă circulară, unde au loc spectacole de circ.
  3. incintă neacoperită, în formă de amfiteatru, unde se celebrau jocurile publice la romani.
  4. depresiune circulară (cu aspect de amfiteatru) formată prin acțiunea de eroziune a unui ghețar, de obicei în regiunile muntoase înalte; căldare.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.