cric
română
Etimologie
Din franceză cric.
Pronunție
- AFI: /krik/
Substantiv
| Declinarea substantivului cric | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cric | cricuri |
| Articulat | cricul | cricurile |
| Genitiv-Dativ | cricului | cricurilor |
| Vocativ | cricule | cricurilor |
- aparat portativ, acționat manual, folosit pentru ridicarea unor greutăți mari la mică înălțime prin împingere de jos în sus.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.