țeavă
română
Etimologie
Din slavă (veche) cĕvĩ.
Pronunție
- AFI: /'ʦe̯a.və/
Substantiv
| Declinarea substantivului țeavă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | țeavă | țevi |
| Articulat | țeava | țevile |
| Genitiv-Dativ | țevii | țevilor |
| Vocativ | țeavă | țevilor |
- piesă de metal, de material plastic, de cauciuc etc., de formă cilindrică și goală în interior, cu lungime mare în raport cu diametrul ei exterior, realizată prin deformare plastică, prin turnare sau prin sudură și având numeroase întrebuințări.
- (la armele de foc) cilindru de oțel prin care trece proiectilul.
- tub cilindric sau conic, folosit în întreprinderile textile ca suport pentru înfășurarea firelor.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.