bold

română

Etimologie

Din slavă (veche) bodlı „ghimpe”.

Pronunție

  • AFI: /bold/


Substantiv


Declinarea substantivului
bold
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bold bolduri
Articulat boldul boldurile
Genitiv-Dativ boldului boldurilor
Vocativ boldule boldurilor
  1. (reg.) ac cu măciulie, ac cu gămălie.
  2. vârf ascuțit.
  3. cui de metal cu măciulie ornamentală.
  4. băț ascuțit cu care se îndeamnă vitele.
  5. împunsătură, înțepătură (dată cu acest băț).
  6. (înv.) imbold.
  7. (reg.) element de construcție în arhitectura populară, în formă de stâlp sculptat, cu vârf ascuțit.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.