proprietar

română

Etimologie

Din franceză propriétaire < latină proprietarius.

Pronunție

  • AFI: /pro.pri.eˈtar/


Substantiv


Declinarea substantivului
proprietar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ proprietar proprietari
Articulat proprietarul proprietarii
Genitiv-Dativ proprietarului proprietarilor
Vocativ proprietarule proprietarilor
  1. persoană care are drept de proprietate asupra unui bun; stăpân, posesor; (spec.) persoană care posedă un imobil (considerată în raport cu chiriașul ei).

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.