posesor
română
Etimologie
Din franceză possesseur < latină possessor, possessoris.
Pronunție
- AFI: /po.se'sor/
Substantiv
| Declinarea substantivului posesor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | posesor | posesori |
| Articulat | posesorul | posesorii |
| Genitiv-Dativ | posesorului | posesorilor |
| Vocativ | posesorule | posesorilor |
- persoană care deține cu titlu de proprietate un bun; persoană căreia îi aparține ceva.
- (înv. și reg.) arendaș.
- persoană care posedă anumite însușiri, caracteristici.
- Posesorul unui stil elegant de înot.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.