împărțire
română
Etimologie
Din a împărți.
Pronunție
- AFI: /ɨm.pər'ʦi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului împărțire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | împărțire | împărțiri |
| Articulat | împărțirea | împărțirile |
| Genitiv-Dativ | împărțirii | împărțirilor |
| Vocativ | împărțire | împărțirilor |
- acțiunea de a (se) împărți și rezultatul ei.
- (aritm.) operație prin care se determină de câte ori un număr se cuprinde în altul.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.