furcar

română

Etimologie

Din furcă + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /fur'kar/


Substantiv


Declinarea substantivului
furcar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ furcar furcari
Articulat furcarul furcarii
Genitiv-Dativ furcarului furcarilor
Vocativ furcarule furcarilor
  1. cerb sau căprior de doi ani care are coarnele în formă de furcă.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.