rămurea

română

Etimologie

Din ramură + sufixul -ea, -ică.

Pronunție

  • AFI: /rə.muˈre̯a/


Substantiv


Declinarea substantivului
rămurea
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rămurea rămurele
Articulat rămureaua rămurelele
Genitiv-Dativ rămurelei rămurelelor
Vocativ rămurea rămurelelor
  1. diminutiv al lui ramură.
  2. (la pl.) ciupercă comestibilă cu tulpina groasă și cu fructificațiile foarte ramificate (Clavaria botrytis).


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.