aprobare

română

Etimologie

Din a aproba.

Pronunție

  • AFI: /a.proˈba.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
aprobare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ aprobare aprobări
Articulat aprobarea aprobările
Genitiv-Dativ aprobării aprobărilor
Vocativ aprobare aprobărilor
  1. faptul de a aproba; (concr.) act prin care se aprobă ceva.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.