rețetă

română

Etimologie

Din neogreacă ρεσετα (reséta). Confer italiană ricetta, franceză recette.

Pronunție

  • AFI: /re'ʦe.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
rețetă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rețetă rețete
Articulat rețeta rețetele
Genitiv-Dativ rețetei rețetelor
Vocativ rețetă rețetelor
  1. formulare în scris a unei doctorii și a modului de a o prepara; prescripție a medicamentelor necesare unui bolnav; (p.ext.) hârtia pe care medicul a scris această prescripție medicală.
  2. ansamblu de indicații privind materiile prime, proporția, modul de preparare pentru obținerea unui anumit produs, a unei mâncări, a unei băuturi etc.
  3. (fig.) soluție practică pentru rezolvarea unui lucru, a unei situații dificile etc.
  4. mijloc, procedeu.
  5. sumă de bani realizată din vânzarea unui spectacol.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.