rețetă
română
Etimologie
Din neogreacă ρεσετα (reséta). Confer italiană ricetta, franceză recette.
Pronunție
- AFI: /re'ʦe.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului rețetă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rețetă | rețete |
| Articulat | rețeta | rețetele |
| Genitiv-Dativ | rețetei | rețetelor |
| Vocativ | rețetă | rețetelor |
- formulare în scris a unei doctorii și a modului de a o prepara; prescripție a medicamentelor necesare unui bolnav; (p.ext.) hârtia pe care medicul a scris această prescripție medicală.
- ansamblu de indicații privind materiile prime, proporția, modul de preparare pentru obținerea unui anumit produs, a unei mâncări, a unei băuturi etc.
- (fig.) soluție practică pentru rezolvarea unui lucru, a unei situații dificile etc.
- mijloc, procedeu.
- sumă de bani realizată din vânzarea unui spectacol.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.