prescripție

română

Etimologie

Din franceză prescription.

Pronunție

  • AFI: /presˈkrip.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
prescripție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prescripție prescripții
Articulat prescripția prescripțiile
Genitiv-Dativ prescripției prescripțiilor
Vocativ ' '
  1. prevedere impusă printr-o lege sau printr-un regulament.
  2. recomandație privind respectarea anumitor condiții în dependență de o situație concretă.
  3. normă scrisă privind condițiile tehnice care trebuie respectate la proiectarea, executarea și întreținerea unei instalații, a unei mașini sau a unui mecanism.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.