învățător

română

Etimologie

Din a învăța + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.və.ʦə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
învățător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ învățător învățători
Articulat învățătorul învățătorii
Genitiv-Dativ învățătorului învățătorilor
Vocativ învățătorule învățătorilor
  1. persoană care predă cunoștințe și face educația civică a copiilor în primele clase de școală; institutor.
  2. persoană care învață sau instruiește pe cineva; maestru, preceptor, dascăl.
  3. inițiator, autor sau propagator al unei doctrine; îndrumător, sfătuitor, povățuitor.

Cuvinte derivate


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
învățător
Singular Plural
Masculin învățător învățători
Feminin învățătoare învățătoare
Neutru învățător învățătoare
  1. (înv.) care învață, care sfătuiește.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.