povățuitor

română

Etimologie

Din a povățui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /po.və.ʦu.i'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
povățuitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ povățuitor povățuitori
Articulat povățuitorul povățuitorii
Genitiv-Dativ povățuitorului povățuitorilor
Vocativ povățuitorule povățuitorilor
  1. (adesea adjectival) persoană care dă cuiva sfaturi, care îndrumează, călăuzește.
  2. ceea ce servește cuiva drept călăuză, îndrumător.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.