institutor
română
Etimologie
Din franceză instituteur < latină institutor.
Pronunție
- AFI: /in.sti.tu'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului institutor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | institutor | institutori |
| Articulat | institutorul | institutorii |
| Genitiv-Dativ | institutorului | institutorilor |
| Vocativ | institutorule | institutorilor |
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.