dezvăța

română

Etimologie

Din dez- + a (în)văța.

Pronunție

  • AFI: /dez.və'ʦa/


Verb


Conjugarea verbului
(se) dezvăța
Infinitiv a (se) dezvăța
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 (mă) dezvăț
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să (se) dezvețe
Participiu dezvățat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde o deprindere, un obicei, un viciu; a (se) dezobișnui; a (se) dezbăra.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.