dezbăra
română
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Pronunție
- AFI: /dez.bə'ra/
Verb
| Conjugarea verbului se dezbăra | |
| Infinitiv | a se dezbăra |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
mă dezbar |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să se dezbare |
| Participiu | dezbărat |
| Conjugare | I |
- (v.refl.) a renunța la o deprindere rea, a se lăsa, a se dezobișnui de un nărav; a se dezvăța.
- S-a dezbărat de un viciu.
- a reuși să scape de cineva sau de ceva care supără, incomodează; a se descotorosi.
Sinonime
- 1: (se) debarasa, (se) descotorosi, (se) dezobișnui, (se) dezvăța, (se) lăsa, scăpa, (fig.) (se) scutura, (fam. fig.) înțărca
- 2: descotorosi
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
- Vedeți traduceri pentru dezvăța.
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.