incomoda

română

Etimologie

Din franceză incommoder < latină incommodare. Confer italiană incommodare.

Pronunție

  • AFI: /in.ko.mo'da/


Verb


Conjugarea verbului
incomoda
Infinitiv a incomoda
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 incomodez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să incomodeze
Participiu incomodat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a tulbura liniștea cuiva; a deranja, a stingheri, a stânjeni.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.