reuși
română
Etimologie
Din italiană riuscire și franceză réussir.
Pronunție
- AFI: /re.u'ʃi/
Verb
| Conjugarea verbului reuși | |
| Infinitiv | a reuși |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
reușesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să reușească |
| Participiu | reușit |
| Conjugare | IV |
- (v.intranz. și tranz.) a ajunge la rezultatul dorit.
- A fost acolo și a reușit.
- a avea succes, a termina cu bine.
- a face ceva cu pricepere și îndemânare.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a ajunge la rezultatul dorit
|
|
a avea succes
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.