întipări

română

Etimologie

Din în- + a tipări.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ti.pəˈri/


Verb


Conjugarea verbului
(se) întipări
Infinitiv a (se) întipări
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 (mă) întipăresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să (se) întipărească
Participiu întipărit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) a se imprima, a lăsa urmă într-un material prin apăsare; (fig.) a se fixa în mintea, în conștiința cuiva, lăsând o urmă puternică.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.