învăț

română

Etimologie

Din verbul a învăța.

Pronunție

  • AFI: /ɨnˈvəʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
învăț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ învăț învățuri
Articulat învățul învățurile
Genitiv-Dativ învățului învățurilor
Vocativ învățule învățurilor
  1. obicei, obișnuință, nărav, deprindere (rea).
  2. povață, sfat, îndemn.


Traduceri

Etimologie

Din învăța.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru învăța.
  2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru învăța.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.