argument
română
Etimologie
Din franceză argument < latină argumentum.
Pronunție
- AFI: /ar.gu'ment/
Substantiv
| Declinarea substantivului argument | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | argument | argumente |
| Articulat | argumentul | argumentele |
| Genitiv-Dativ | argumentului | argumentelor |
| Vocativ | argumentule | argumentelor |
- raționament, dovadă adusă în sprijinul unei afirmații.
- (mat.) variabila independentă a unei funcții.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.