sprijin

română

Etimologie

Din slavă (veche) sŭprenženŭ.

Pronunție

  • AFI: /ˈspri.ʒin/


Substantiv


Declinarea substantivului
sprijin
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sprijin sprijine
Articulat sprijinul sprijinele
Genitiv-Dativ sprijinului sprijinelor
Vocativ sprijinule sprijinelor
  1. ceea ce servește să susțină, să sprijine, să prindă ceva (ca să nu cadă).
  2. (fig.) ajutor, asistență, ocrotire.
  3. (concr.) susținător, ocrotitor, sprijinitor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.