ocrotire

română

Etimologie

Din a ocroti.

Pronunție

  • AFI: /o.kro'ti.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
ocrotire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ocrotire ocrotiri
Articulat ocrotirea ocrotirile
Genitiv-Dativ ocrotirii ocrotirilor
Vocativ ocrotire, ocrotireo ocrotirilor
  1. acțiunea de a ocroti și rezultatul ei; apărare, protejare, sprijin, ajutor.
  2. adăpost, azil.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

  • corotire

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.