fabulă

română

Etimologie

Din franceză fabulation < latină fabulatio.

Pronunție

  • AFI: /'fa.bu.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
fabulă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fabulă fabule
Articulat fabula fabulele
Genitiv-Dativ fabulei fabulelor
Vocativ fabulă fabulelor
  1. scurtă povestire alegorică, de obicei în versuri, în care autorul, folosind procedeul personificării animalelor, plantelor și lucrurilor, satirizează anumite moravuri, deprinderi, mentalități sau greșeli cu scopul de a le îndrepta.
  2. istorisire, prezentare a unei fapte imaginare ca reală; (p.ext.) minciună.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.