uzanță
română
Etimologie
Din franceză usance.
Pronunție
- AFI: /u'zan.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului uzanță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | uzanță | uzanțe |
| Articulat | uzanța | uzanțele |
| Genitiv-Dativ | uzanței | uzanțelor |
| Vocativ | ' | ' |
- obicei statornicit de mult timp; practică uzuală; conveniență; convenție.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.