frecvent

română

Etimologie

Din latină frequens, frequentis.

Pronunție

  • (fără asimilare) AFI: /frekˈvent/
  • (cu asimilare) AFI: /fregˈvent/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
frecvent
Singular Plural
Masculin frecvent frecvenți
Feminin frecventă frecvente
Neutru frecvent frecvente
  1. care se întâmplă des, la intervale de timp scurte; des; obișnuit.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.