dezlocui

română

Etimologie

Din dez- + a (în)locui.

Pronunție

  • AFI: /dez.lo.kuˈi/


Verb


Conjugarea verbului
dezlocui
Infinitiv a dezlocui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 dezlocuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să dezlocuiască
Participiu dezlocuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (fiz.; despre corpuri) a scoate o parte egală cu volumul sau din fluidul în care a fost introdus; a disloca.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.