naționalitate
română
Etimologie
Din franceză nationalité, germană Nationalität.
Pronunție
- AFI: /na.ʦi.o.na.li'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului naționalitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | naționalitate | naționalități |
| Articulat | naționalitatea | naționalitățile |
| Genitiv-Dativ | naționalității | naționalităților |
| Vocativ | naționalitate | naționalităților |
- apartenență a unei persoane la o anumită națiune; cetățenie.
- totalitatea însușirilor specifice unei națiuni; caracter național.
- apartenență a unei persoane juridice, a unei nave sau aeronave la un anumit stat.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.