apartenență
română
Etimologie
Din franceză appartenance.
Pronunție
- AFI: /a.par.teˈnen.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului apartenență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | apartenență | apartenențe |
| Articulat | apartenența | apartenențele |
| Genitiv-Dativ | apartenenței | apartenențelor |
| Vocativ | apartenență | apartenențelor |
- faptul de a ține, de a fi legat de cineva sau de ceva; proprietatea de a fi un element al unui ansamblu.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.