cetățenie

română

Etimologie

Din cetățean + sufixul -ie.

Pronunție

AFI: /ʧe.tə.ʦe'ni.e/

Substantiv

Declinarea substantivului cetățenie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cetățenie	cetățenii
Articulat	cetățenia	cetățeniile
Genitiv-Dativ	cetățeniei	cetățeniilor
Vocativ	'	'

condiția juridică de cetățean, situația de cetățean.
Cetățenia unei persoane.

A acorda cetățenie.

A dobândi cetățenie.

Sinonime

(jur.) supușenie, (impr.) naționalitate

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

Dublă cetățenie = stare de a fi cetățean a două state

Traduceri

drept juridic de cetățean

cehă: občanství (čeština) n.
daneză: statsborgerskab (dansk) n.
ebraică: אזרחות (ezrakhut) (עברית)
engleză: citizenship (English)
esperanto: civitaneco (Esperanto)
finlandeză: kansalaisuus (suomi)
franceză: citoyenneté (français) f., nationalité (français) f.
germană: Staatsbürgerschaft (Deutsch) f.
islandeză: ríkisborgararéttur (íslenska)

japoneză: 市民権 (しみんけん, shiminken) (日本語), 公民権 (こうみんけん, kōminken) (日本語)
maghiară: állampolgárság (magyar)
poloneză: obywatelstwo (polski)
portugheză: cidadania (português) f.
rusă: гражданство (graždanstvo) (русский) n.
spaniolă: ciudadanía (español) f.
suedeză: medborgarskap (svenska)
turcă: vatandaşlık (Türkçe), yurttaşlık (Türkçe)

Referințe

DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.