cetățuie
română
Etimologie
Din cetate + sufixul -uie.
Pronunție
- AFI: /ʧe.təˈʦu.je/
Substantiv
| Declinarea substantivului cetățuie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cetățuie | cetățui |
| Articulat | cetățuia | cetățuile |
| Genitiv-Dativ | cetățuii | cetățuilor |
| Vocativ | cetățuie | cetățuilor |
- diminutiv al lui cetate; fortăreață; întăritură naturală.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.