supușenie
română
Etimologie
Din supus + sufixul -enie.
Pronunție
- AFI: /su.puˈʃe.ni.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului supușenie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | supușenie | supușenii |
| Articulat | supușenia | supușeniile |
| Genitiv-Dativ | supușeniei | supușeniilor |
| Vocativ | supușenie | supușeniilor |
- supunere, ascultare.
- faptul de a se bucura de cetățenia unei țări sau de protecția juridică specială a unei țări.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.