ascultare

română

Etimologie

Din a asculta.

Pronunție

  • AFI: /as.kul'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
ascultare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ascultare ascultări
Articulat ascultarea ascultările
Genitiv-Dativ ascultării ascultărilor
Vocativ ascultare ascultărilor
  1. acțiunea de a asculta și rezultatul ei.
  2. făgăduință de deplină supunere față de biserică făcută de monahi; ucenicie făcută de cel ce intră în monahism.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A fi (sau a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi în slujba, sub autoritatea, sub stăpânirea cuiva


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.