ucenicie

română

Etimologie

Din ucenic + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /u.ʧe.ni'ʧi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
ucenicie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ucenicie ucenicii
Articulat ucenicia uceniciile
Genitiv-Dativ uceniciei uceniciilor
Vocativ ucenicie uceniciilor
  1. faptul de a lucra ca ucenic; starea, calitatea, ocupația de ucenic; timpul petrecut de cineva ca ucenic.
  2. (p.gener.) formare, instruire a cuiva într-un anumit domeniu.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.