concetățean

română

Etimologie

Din con- + cetățean (după franceză concitoyen).

Pronunție

  • AFI: /kon.ʧe.təˈʦe̯an/


Substantiv


Declinarea substantivului
concetățean
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ concetățean concetățeni
Articulat concetățeanul concetățenii
Genitiv-Dativ concetățeanului concetățenilor
Vocativ concetățeanule concetățenilor
  1. persoană considerată în raport cu alta care face parte din același stat sau din același oraș cu ea.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.