cetățean

română

Din franceză veche citezein sau din cetate + sufixul -ean.

Declinarea substantivului cetățean
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cetățean	cetățeni
Articulat	cetățeanul	cetățenii
Genitiv-Dativ	cetățeanului	cetățenilor
Vocativ	cetățeanule, cetățene	cetățenilor

locuitor al unui stat, care se bucură de drepturi civile și politice și care are anumite obligații față de acel stat.
Cetățean al unui stat.

Cetățeni cu drepturi egale.
(la vocativ) termen oficial de adresare; cuvânt cu care este adresată o persoană al cărei nume nu este cunoscut.

persoană care face parte din populația stabilă a unui stat

interlingua: citatano (interlingua) m., citatana (interlingua) f.
islandeză: borgari (íslenska)
italiană: cittadino (italiano) m.
japoneză: 市民 (日本語) (しみん, shikumin), 公民 (日本語) (こうみん, kōmin), 国民 (日本語) (こくみん, kokumin)
latină: civis (Latina) m./f.
maghiară: állampolgár (magyar)
norvegiană: statsborger (norsk)
neerlandeză: staatsburger (Nederlands) m., burger (Nederlands) m.
poloneză: obywatel (polski) m., obywatelka (polski) f.
portugheză: cidadão (português) m., cidadã (português) f.
rusă: гражданин (русский) (graždanín) m., гражданка (русский) (graždánka) f.
slovenă: občan (slovenščina) m., občanka (slovenščina) f.
spaniolă: ciudadano (español) m.
suedeză: medborgare (svenska) c.
turcă: vatandaş (Türkçe), yurttaş (Türkçe)

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.