minoritate
română
Etimologie
Din franceză minorité < latină minoritas, -atis. Confer germană Minorität.
Pronunție
- AFI: /mi.no.ri'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului minoritate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | minoritate | minorități |
| Articulat | minoritatea | minoritățile |
| Genitiv-Dativ | minorității | minorităților |
| Vocativ | ' | ' |
- partea (cea) mai puțin numeroasă, numărul (cel) mai mic de ființe sau de lucruri dintr-o colectivitate.
- (jur.) minorat.
Sinonime
- 2: minorat
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc. adv.) În minoritate = în inferioritate numerică.
Traduceri
partea (cea) mai mică dintr-o colectivitate
|
|
Referințe
interlingua
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
minoritate f.
Antonime
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.