minorat
română
Etimologie
Din minor + sufixul -at.
Pronunție
- AFI: /mi.no'rat/
Substantiv
| Declinarea substantivului minorat | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | minorat | invariabil |
| Articulat | minoratul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | minoratului | invariabil |
| Vocativ | minoratule | invariabil |
- (rar) vârstă a unei persoane minore; timp cât cineva este minor; starea persoanei minore; minoritate.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.