artimon
română
Etimologie
Din franceză artimon < italiană artimone.
Pronunție
- AFI: /ar.ti'mon/
Substantiv
| Declinarea substantivului artimon | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | artimon | artimonuri/artimoane |
| Articulat | artimonul | artimonurile/artimoanele |
| Genitiv-Dativ | artimonului | artimonurilor/artimoanelor |
| Vocativ | ' | ' |
Cuvinte apropiate
cuvinte corelate
Traduceri
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.