cocă

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /'ko.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cocă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cocă invariabil
Articulat coca invariabil
Genitiv-Dativ cocăi invariabil
Vocativ cocă invariabil
  1. aluat (pentru produse de panificație, de patiserie).
  2. pastă cleioasă făcută din făină amestecată cu apă și întrebuințată la lipit (hârtie); pap.

Expresii

  • (fam.) A se face cocă = a se îmbăta foarte tare


Traduceri

Etimologie

Din franceză coque.

Substantiv


Declinarea substantivului
cocă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cocă coci
Articulat coca cocile
Genitiv-Dativ cocii cocilor
Vocativ cocă cocilor
  1. structură a fuzelajului unui avion, formată numai din pereți periferici.
  2. ansamblu format din scheletul unei nave și din învelișul ei exterior.


Traduceri

Etimologie

Creație infantilă. Confer sârbocroată koka, italiană cucco.

Substantiv


Declinarea substantivului
cocă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cocă invariabil
Articulat coca invariabil
Genitiv-Dativ cocăi invariabil
Vocativ cocă invariabil
  1. (în graiul copiilor sau ca termen dezmierdător cu care ne adresăm lor) copil mic.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.