cocuță

română

Etimologie

Din cocă + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /ko'ku.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cocuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cocuță cocuțe
Articulat cocuța cocuțele
Genitiv-Dativ cocuței cocuțelor
Vocativ cocuță cocuțelor
  1. diminutiv al lui cocă; fetiță.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.