pupă

Vezi și : pupa, Pupa, púpa

română

Etimologie

Din franceză poupe.

Pronunție

  • AFI: /ˈpu.pə/


Substantiv


Declinarea substantivului
pupă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pupă pupe
Articulat pupa pupele
Genitiv-Dativ pupei pupelor
Vocativ pupă pupelor
  1. partea de dinapoi a corpului unei nave.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din latină pupa.

Substantiv


Declinarea substantivului
pupă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pupă pupe
Articulat pupa pupele
Genitiv-Dativ pupei pupelor
Vocativ pupă pupelor
  1. formă de dezvoltare în metamorfoza unor insecte, între starea de larvă și cea de dezvoltare completă; nimfă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din pupa.

Pronunție

  • AFI: /ˈpu.pə/
  • AFI: /puˈpə/ (forma de perfect simplu)


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru pupa.
  2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru pupa.
  3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru pupa.
  4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru pupa.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.