nimfă
română
Etimologie
Din franceză nymphe < latină nympha.
Pronunție
- AFI: /ˈnim.fə/
Substantiv
| Declinarea substantivului nimfă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | nimfă | nimfe |
| Articulat | nimfa | nimfele |
| Genitiv-Dativ | nimfei | nimfelor |
| Vocativ | nimfă | nimfelor |
- (în mitologia greacă) fiecare dintre zeițele apelor, ale pomilor, ale crângurilor și ale munților, personificând forțele naturii.
- (fig.) fată tânără și frumoasă, plină de grație.
- formă de metamorfoză prin care trec unele insecte după stadiul de larvă și înainte de a se transforma în insecte adulte; pupă.
- (anat.; la pl.) înveliș membranos al mucoasei vulvo-vaginale.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.