grație

română

Etimologie

Din latină gratia.

Pronunție

  • AFI: /ˈgra.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
grație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ grație grații
Articulat grația grațiile
Genitiv-Dativ grației grațiilor
Vocativ grație grațiilor
  1. drăgălășenie, finețe, gingășie demonstrate de o ființă în mișcări, atitudini etc.; atracție particulară pe care o provoacă cineva sau ceva prin aspect, mișcare etc.; farmec.
  2. bunăvoință, preferință, favoare de care se bucură cineva.
  3. ajutor, milă, îndurare (divină); iertare (de o pedeapsă).
  4. (cu valoare de prepoziție) datorită.

Cuvinte compuse

Expresii

  • (peior.) A face grații = a) a căuta să pară fermecător prin gesturi și atitudini afectate; b) a-și manifesta în mod nejustificat nemulțumirea, a face nazuri
  • A intra în grațiile cuiva = a câștiga încrederea, bunăvoința cuiva
  • Anul de grație... = formulă emfatică ce precedă indicarea unui an calendaristic


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.