îndurare
română
Etimologie
Din a îndura.
Pronunție
- AFI: /ɨn.du'ra.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului îndurare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | îndurare | îndurări |
| Articulat | îndurarea | îndurările |
| Genitiv-Dativ | îndurării | îndurărilor |
| Vocativ | îndurare | îndurărilor |
- acțiunea de a (se) îndura și rezultatul ei; putere de a răbda; răbdare; milă, compătimire, bunătate.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.