crâng

română

Etimologie

Din slavă (veche) krǫgŭ („cerc”) (Cihac, II, 83; Conev 50; Skok 66), confer sârbo-croată круг/krug („ogor circular”).

Este dublet al lui crug, s. n. („ciclu; orbită, sferă”), din sârbo-croată sau rusă круг (krug). Sensul de „pădure”, explicabil prin sinuozitățile râurilor în care se formează, coincide cu crivină; confer o explicație diferită, dar mai puțin probabilă, în DAR. Confer creangă.

Înrudit cu proto-germanică *hringaz („cerc”).

Pronunție

  • AFI: /krɨnɡ/


Substantiv


Declinarea substantivului
crâng
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ crâng crânguri
Articulat crângul crângurile
Genitiv-Dativ crângului crângurilor
Vocativ crângule crângurilor
  1. pădurice de arbori tineri și de lăstari.
  2. loc acoperit cu arbuști sau cu tufe; tufăriș, desiș.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.