crug

română

Etimologie

Din rusă круг (krug), sârbocroată krug.

Pronunție

  • AFI: /kruɡ/


Substantiv


Declinarea substantivului
crug
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ crug cruguri
Articulat crugul crugurile
Genitiv-Dativ crugului crugurilor
Vocativ crugule crugurilor
  1. (înv.) orbită a lunii sau a unei planete.
  2. ciclu solar (sau lunar).

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.